Cartea stă deschisă la pagina 83, pătată cu ciocolată şi cu filele îngălbenite de vreme. Cuvintele ies din ea şi intră într-un joc ameţitor şi periculos, în timp ce eu rememorez tot ce am citit despre Romeo şi Julieta. "Ah, e prea greu" îmi spun deznădăjduită.
Încerc să îmi alung din minte totul... mai ales speranţele că Romeo şi Julieta nu vor muri - pentru că toată lumea vrea să fie ca ei, dar nimeni nu vrea să moară. Cum să fie asta posibil?
Îmi aranjez perna. E ora două noaptea. Mă întorc de câteva ori de pe o parte pe alta, îmi pun pătura peste faţă şi mă străduiesc să aţipesc. Încerc pentru ultima oară să îmi alung speranţele şi amintirile.
Însă aceste amintiri sunt vii. Există. Îmi amintesc că a venit la mine şi m-a sărutat. Buzele lui aveau gust de zmeură. Iubesc zmeura.
[criza de singurătate îşi spune cuvântul :3. Mă întreb dacă există vreun tip care are buze cu gust de zmeură.]
nu ştiu dacă să fie cu dedicaţie. mă mai gândesc.
nu ştiu dacă să fie cu dedicaţie. mă mai gândesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu