Nu ţi s-a întâmplat să nu ştii încotro s-o iei? Să simţi o piedică, două, trei, din partea cui nu te aştepţi? Să simţi că pur şi simplu nu aparţii locului?
Te pierzi într-un lan de secară, pe un ocean sălbatic, pe un bulevard aglomerat. Te simţi străin pe lângă adierea vântului, a valurilor şi a miilor de oameni din jurul tău. Îţi doreşti să fugi într-un loc numai de tine ştiut, fără să îţi pese de părerile altora. Te simţi ca-ntr-un abis, eşti ameţit şi simţi un dor imens. Dorul acesta îţi zdrobeşte inima cu cât te afunzi mai mult în necunoscut. Dorul acesta e ultima ta amintire că, odată, ai fost şi tu acasă...
2 comentarii:
ba da, mi se intampla mereu sa ma simt straina intr-un loc imens, impanzit de perechi de ochi ce ma privesc intrebator.
dar am alaturi oamenii care ma iubesc, si zic eu ca-i de ajuns pe moment.
Exceptând ultimele 5 cuv, am avut impresia că mă descrii pe mine.
Deci. ba da. ba da, am simţit. simt şi ştiu că voi mai simţi asta mult timp..
E un sentiment sinistru - aş vrea să-l lepăd dar nu pot.
E stupid. şi sec.
Trimiteți un comentariu