Apă caldă, lumânări şi Beatles.

 Mă rogi nespus să te las singură în baie, deşi sunt convins că minţi când spui "nu voi face nimic necugetat, îţi promit, Mihai". Îţi răspund că nu-mi pasă, că nu te cred în stare.
Îmi pun telefonul pe maşina de spălat şi las să se audă în surdină o melodie de la Beatles, în timp ce tu aprinzi pe rând câteva lumânări parfumate.
Baia miroase a levănţică şi văd cum intri într-o stare mai relaxată. Îţi pun apă în cadă şi fac puţină spumă. Te privesc cu neîncredere, dar mă asiguri că totul va fi bine. Păşeşti uşor în apa călduţă, în timp ce mă fixezi cu privirea. Începi să fredonezi cu o voce angelică Let it be, let it be, let it be, let it be.Te aşezi în cadă şi îmi zâmbeşti şiret.
"Bine, fie." îţi răspund la privirea care nu aştepta nimic în schimb. "Ne întâlnim în curând..."
Îţi scufunzi capul în apă. Acum văd doar părul tău blond, care miroase a miere. Trec câteva secunde, trece un minut... şi nu-ţi voi mai vedea niciodată acel zâmbet viu, care îmi spunea "Nu-ţi face griji, Mihai. Oricum vom muri până la urmă."
Nu îmi rămâne de făcut decât să urmăresc unduirile părului tău în apa cu spumă şi să-mi doresc să nu te fi cunoscut niciodată. Altfel, în aceste momente, nu aş fi stat pe marginea căzii de marmură, plângând o iubire moartă...