E joi şi e o zi mohorâtă, nu neapărat din punct de vedere al vremii, ci mai degrabă din cauza stării mele. Mă simt ciudat. Tocmai am venit de la meditaţii. Acelaşi drum pustiu şi întunecat.
La fiecare două săptămâni sunt nevoită să mă întorc acasă prin vântul puternic, pe toate străduţele întunecate, pe care toate haitele de câini şi cele de tipi-fără-preocupări trebuie să se ia de mine. Trenciul nu mă ajută să suport frigul, nici puloverul gros, nici bluza de dedesubt. Calc prin toate bălţile, ascultând lătratul câinilor din depărtare. Se apropie tot mai mult şi mereu mi-e frică de ei. Mârâie la mine, eu la ei şi ne înţelegem - pleacă. Stâlpii se aprind foarte greu, lumina este slabă - mai am puţin...
Când în sfârşit se aprind toate luminile de pe stradă, constat stupefiată - mă aflu deja pe aleea blocului.
3 comentarii:
ca sa vezi cat de vaca sunt, am citit I had a pet for breakfast si ma holbam si nu intelegeam cum ai putut sa mananci un animal :))
silly me xD
si de tine incep sa se 'ia' tipii dubiosi de pe strada? o___O
şi-ncă cum.
cum pot exista atâţia cocalari / manelişti într-un singur cartier? o.o
eww! eu am avut azi. la mate :-L iar aia de la meditatii e tuta. X_X vreau s-o omor. =)
Trimiteți un comentariu