ne place.

 N-aţi vrea să citiţi.



Ne place să ne rănim, ne place la culme. Parcă simţim euforia când producem stropul ăla de venin. În majoritatea timpului totul e o mascaradă, până ce artiştii ei se hotărăsc să-şi dea măştile jos şi să-şi arate chipul contorsionat de ipocrizie, răutate şi ură. Ne jucăm de-a carnavalul, printre jocurile vieţii, unde nu numai banii se pierd, ci şi vieţile noastre; e vârtejul luxului, al petrecerilor şi al distracţiei, din care nu te poate scoate decât conştiinţa proprie şi caracterul. Deşi când vom ieşi cu totul din acel fel de a trăi, s-ar putea să nu ne mai placă atât de tare realitatea.