Leapşa autobiografică

Când m-am născut, spune mama, eram un bebeluş frumos foc; eu spun "Eh, măcar să fi fost atunci"
La 4 ani mergeam la grădi şi aveam prieteni băieţi. Şi iubeam prinţii din poveşti.
La 5 ani am început să pun obsesiv întrebarea "De ce?", dar nu mă întrebaţi de ce.
La 6 ani a trebuit să dansez în scutec şi babeţică în faţa părinţilor la serbare. One of the most embarassing moments of my life! ;__;
La 8 ani am învăţat ce-s alea fete. Bârfitoare de mici, ce să le faci? -.-
La 11 ani ştiu că am fost nemulţumită că am fost a cincea din clasă în clasamentul cu notele de la examen (pentru engleză intensiv). Doamne cât de nemulţumită. Şi tot pe-atunci am descoperit CD-urile lui taică-meu. I was so proud.
La 12 ani hormonii au început să se joace cu mine.
La 12 ani jumate eram îndrăgostită de muzica rock clasică, muzică ce o iubesc şi azi.
La 13 ani căutam disperată cămăşi în carouri şi converşi. Mi-am zis că ăsta e stilul meu. Eram ceva de genul mini-true-hippie-thing.
La 14 ani totul a devenit confuz, iar eu nu ştiu ce mai gândesc şi la ce mă mai gândesc.
La 15 ani to be continued ;D