Nu-mi vine să cred ce festă-mi joacă destinul şi cât îl detest uneori. Pe lângă faptul că am trei teze şi vreo patru examene (testările şi bilingvul), iar vara e compromisă, aflu şi că două dintre trupele mele preferate (din toate timpurile, deci e ceva) vin în România să cânte. Nu e fair. Nu e, nu e, nu e.
Doar dacă.
Doar dacă!
Doar dacă nu merg nu e fair. Vreau tare mult să ajung la Scorpions, mai ales că e concertul de adio. Îmi vine să bocesc. Şi-apoi vine şi Bon Jovi, ca să-mi distragă mie atenţia de la testări. De-aia nu e fair. Că în loc să rezolv un sistem de ecuaţii la testarea de la mate, eu o să stau să mă gândesc ce mişto au cântat ăia Wind of change şi cât de frumos va fi la Bon Jovi, cu baladele şi cântecele lui foarte tari.
Şi-atunci, ce să fac? O să ajung să scriu la partea de literatură despre atmosfera de la concert. O să-mi bubuie creierul. Dar ah, că vreau atââât de mult să merg.
Un comentariu:
right.
that bright era is almost gone.
Trimiteți un comentariu