şi nu mă refer la "Paradise City" al celor de la GN'R, ci la propriul meu orăşel perfect, de paradis. Bine, nu e chiar un orăşel. E o lume mică şi fericită, cu copii desculţi în nisip şi tineri care se îmbrăţişează în ploaie; cu grupuri de elevi de a XIa care se strâng sub plop, ascultându-l pe tipul talentat al găştii cum cântă la chitară, cu focuri de tabără în miezul verii, pe plajă, în jurul cărora se strâng fete şi băieţi, care cântă versuri de la Voltaj, Vama Veche şi Iris; cu melodii nostalgice, cu amintiri plăcute şi cu vise pierdute.
paradise city,
xclau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu