Ăă, în sfârşit am un jurnal ca lumea. Adică în care îmi scriu toate gândurile pe care nu le-am spus niciodată nimănui, toate impresiile, toată viaţa mea. E ciudat. Mă simt eu când scriu în jurnal, pentru că ştiu că acesta nu mă va trăda, că îmi va păstra secretele şi că în veci nu le va spune cuiva (dacă o face, îl ard în sobă şi-am terminat). Chiar şi dacă cineva îl va găsi, acel cineva nu îmi va şti niciodată numele de cod: RŞBC, DG etc. pe care le folosesc tocmai pentru a le păstra secret. Ă, e ciudat şi că vreau să scriu cât mai mult, cu lux de amănunte cuiva care nici măcar nu are viaţă.
Dar mă simt bine ştiind că eu îi dau viaţă atunci când îl deschid şi îmi aştern gândurile cu stiloul.
4 comentarii:
cum se face ca noi nu stim de rsbc si dg? :-w
Ă. e secret de stat. ă. care "noi"? ._.
noi, adica yo, daniel, sergiu... etc.
păi măi, totuşi tre' să rămână secret, doar sunt notate în jurnalul meu :) fără supărare.
şi oricum, dacă îţi voi spune, îţi voi spune pe mess, nu aici :))
Trimiteți un comentariu