Cine-mi explică cel mai concret ia o bulină roşie în agenda mea şi... atât. Şi poa’ să se laude că a fost declarat „intelectualul suprem” de către o blogger-ă anonimă.
P.S.:
Scutiţi-mă de DEX, dicţionar de sinonime, antonime, pleonasme, câcaturi americane sau franţuze.
9 comentarii:
ă.
nimic?
ce-ti mai place spam-ul.
las' ca te stiu eu.
desi ai dreptate. DAAAR. voiam sa dezvolti.
gen. Ce-i ala 'nimic'? [hai, ca faci logica, ce dracu.]
Bine, o să încerc să dezvolt, but anyways, tot la nimic ajung. Şi nu vroiam să-l iei drept spam. Anyways, n-o să mă iau după nimic altceva decât logica mea care-ar mai trebui unsă -.-".
Deci.
Pentru mine la început viaţa a fost ceva frumos. Nu m-am gândit niciodată că va lua sfârşit sau că mă voi schimba. Fizic, ştiam asta, dar nu credeam niciodată că voi gândi altfel de cât cum gândeam când...am început să gândesc.Au fost vreo treişpe mii de eu până acum, şi vor mai fii(măcar dacă tot mor, să am o viaţă lungă). Ok, am trecut de copilărie, mi-am dat seama că viaţa nu-i chiar aşa de simplă cum pare. Că oameni-s cei mai draci draci din tot iadul. Probabil că toată viaţa mi-o voi petrece căutându-mi "legenda personală", adică încercând să mă cunosc, să-mi înţeleg scopul. Poate nici n-o să reuşesc, şi mor.Deci, totul se îndreaptă până la urmă spre nimic. Totuşi, sper ca până să ajung la nimicul ăla din care nu mai pot ieşi(parcă vorbesc de-un morman de căcat) aş vrea să-mi schimb părerea într-una mai pozitivă/mai puţin realistă, să tâmpesc...who knows.
imi incerc si eu norocul, doar pentru ca n-am ce face.
Omul e o creatura bipeda. Gandeste, respira, e constient de ceea ce se afla in jurul lui. Omul are sentimente profunde, fie ca acestea sunt bune sau din contra, de ura.
Omul stie sa vorbeasca, iar prin cuvinte poate sa descrie orice atata timp cat vrea. Are inima si inima-i e un organ care poate fi strapuns de ura, tristete sau indignare. Inima-i poate fi cuprinsa de dragoste, afectiune, mila.
Omul stie sa-si foloseasca sentimentele, gandurile, inima, creierul in scopuri proprii.
atat.
Omul?! Habar nu am.
Om sunt eu, om eşti tu.
Suntem nişte fiinţe care gândesc, repsiră, suferă, zâmbesc, trăiesc nişte sentimente..
Dar.. aşa, ca.. generalitate, ca.. nu ştiu.
Mi-ai interzis DEX-ul, sinonimele, antonimele ce-ai zis tu acolo... Deci?!
În capul tău, ce mai rămâne?!
Eu aş putea spune că »nimic«. Dar... mi-e greu ai numi pe toţi.. nimic.
Şi nu în sensul de om de nimic = om mizer..
-M-ai blocat =]
asta era şi ideea ;;)
mulţumeeesc oricum de păreri. mai aştept până duminică (poate se trezeşte şi Ana să treacă pe aici... :)))
Omul e un nimic. atat. Nu stie sa pretuiasca ce are si realizeaza ce oameni minunati are in jur cand e pe patul de moarte.
aa. stiu, n-am idei. mersi ca m-ai asteptat :)))
Omul e o maimuţă.
Trimiteți un comentariu