Ăsta e dor?

Ăhm. Mi-am amintit cum am început eu blog-ul ăsta.
Era o nebunie, o ţăcăneală, o gelatină mirobolantă şi verde. Pe numele ei scurt, pui-de-clătită. Da, da, ai auzit bine. Pui dă clătită era numele blog-ului (respectiv URL-ul).
Ce scriam pe el? Ce scriu şi în prezent, doar că mult mai exagerat: tâmpenii de-ale mele. viaţa mea minunată. şi tot felul de însemnări mai speciale.
Ăhm. Am ţinut la blog-ul ăla / ăsta. Dovadă că nu l-am şters (am avut n blog-uri, dar majoritatea le-am şters după primul post). Mă apropii de 100 de posturi (ăsta e postul cu numărul 81). Yey.
Hm. Skin-ul... ştiu că era un skin cu o vrăbiuţă drăguţă. Atât. Şi că îmi plăcea mult. Şi că descrierea blog-ului era "îmi omor timpul cu foarfeca şi cuţitul. şi îl omor şi pe al vostru". :))
Heh, vremuri bune. Ştiu că blog-ul ĂLA a pornit prin vacanţă. Da' din vacanţă şi până acum a trecut timp. Timp în care am fost obligată de circumstanţe să mă mai şi maturizez. Of, mi-e dor de poveştile cu ursuleţul de pluş (oh, tu n-ai cum să ştii...) sau cele cu Mihai şi fata-necunoscută, pe o bancă, în parc. Şi mi-e dor de tot, de fapt.

mi-e dor şi de voi (de unii dintre voi).
bine, bine, nu mi-e dor. Doar că sunt atât de singură că am nevoie de cineva cu care să discut. Ăsta e dor?